Misiunea poporului lui Dumnezeu izvorăşte din dragostea noastră pentru Dumnezeu şi pentru tot ceea ce el iubeşte. Evanghelizarea lumii este revărsarea dragostei lui Dumnezeu către noi şi prin noi.

Afirmăm întâietatea harului lui Dumnezeu, la care noi răspundem prin credinţă, pe care o demonstrăm prin ascultarea dragostei.

Iubim pentru că întâi Dumnezeu ne-a iubit şi l-a trimis pe Fiul său ca ispăşire pentru păcatele noastre.

a) A-l iubi pe Dumnezeu şi pe aproapele tău constituie cea dintâi şi cea mai importantă poruncă, pe care sunt clădite în întregime legea şi profeţii. Dragostea este împlinirea legii, cea dintâi în lista roadelor Duhului. Dragostea este dovada faptului că suntem născuţi din nou; este asigurarea faptului că îl cunoaştem pe Dumnezeu şi, totodată, dovada faptului că Dumnezeu locuieşte în noi. Dragostea este noua poruncă a lui Cristos, care le-a spus ucenicilor săi că, doar în măsura în care împlinesc această poruncă, misiunea lor va fi vizibilă şi credibilă. Dragostea creştină manifestată unii faţă de alţii este modul în care Dumnezeul nevăzut, care s-a revelat în mod vizibil prin Fiul său întrupat, continuă să se reveleze lumii în mod vizibil. Atunci când Pavel se adresează unor credincioşi convertiţi de curând, dragostea apare printre primele aspecte pe care el le discută cu aceştia şi la care îi îndeamnă, alături de credinţă şi de nădejde. Dragostea rămâne însă cea mai mare dintre toate, deoarece dragostea nu se sfârşeşte niciodată.2

b) O astfel de dragoste nu este slabă sau sentimentală. Întemeiată pe legământ, dragostea lui Dumnezeu este loială şi credincioasă, se dăruie, este dezinteresată, puternică şi sfântă. De vreme ce Dumnezeu este dragoste, întreaga sa fiinţă, toate acţiunile sale, dreptatea, cât şi îndurarea sa, sunt toate pline de dragoste. Dragostea lui Dumnezeu se răsfrânge asupra întregii sale creaţii. Ni se porunceşte să iubim în aşa fel încât să reflectăm dragostea lui Dumnezeu în acelaşi mod. Aceasta înseamnă a umbla în voia Domnului.

c) Astfel, formulând convingerile şi angajamentele noastre în termenii dragostei, răspundem celei mai solicitante şi mai importante provocări biblice:

• a-l iubi pe Domnul Dumnezeul nostru cu toată inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul şi cu toată puterea noastră;

• a-l iubi pe aproapele nostru (inclusiv pe străin şi pe duşman) ca pe noi înşine;

• a ne iubi unii pe alţii aşa cum Dumnezeu ne-a iubit pe noi în Cristos, şi

• a iubi lumea cu dragostea celui care şi-a dat singurul Fiu pentru ca, prin el, lumea să poată fi mântuită.

d) O astfel de dragoste este darul lui Dumnezeu turnat în inima noastră, dar totodată este şi porunca lui Dumnezeu, care cere supunerea voinţei noastre. O astfel de dragoste înseamnă a fi asemenea lui Cristos însuşi: tari în răbdare, dar şi blânzi în smerenie; fermi în împotrivirea faţă de rău, dar şi plini de compasiune faţă de cel ce suferă; plini de curaj în suferinţă şi credincioşi până la moarte. Modelul acestei iubiri este viaţa lui Cristos pe Pământ, iar etalonul ei este Cristosul înviat în slavă.

Afirmăm că o asemenea dragoste plenară biblică ar trebui să constituie identitatea şi trăsătura definitorie a ucenicilor lui Isus.

Dorim ca aceasta să ne definească şi pe noi ca răspuns al rugăciunii şi poruncii Domnului Isus. Din nefericire, mărturisim că mult prea adesea situaţia nu stă aşa. De aceea, ne angajăm din nou să facem tot ceea ce ne stă în putinţă pentru a trăi, a gândi, a vorbi şi a ne comporta în aşa fel încât să exprimăm ceea ce înseamnă a umbla în dragoste – dragoste pentru Dumnezeu, dragoste unii faţă de alţii şi dragoste faţă de lumea din jur.

Extras din cartea Legământul de la Cape Town.